Romanul Radacinile cerului a câstigat în 1956 prestigiosul premiu Goncourt.

Fresca a vietii coloniale din Africa Ecuatoriala, "Radacinile cerului" este considerat primul roman ecologic.
Protagonistul ei, Morel, un anarhist îndragostit de natura si de speta umana, apara cu arma în mâna elefantii din jungla, elefanti care, în viziunea lui, întruchipeaza un simbol.

Multa vreme, pentru omul alb, elefantul nu însemna decât fildes, iar pentru omul negru doar carne, considerând ca ideea "frumusetii elefantului", a nobletii lui nu putea fi decât ideea unui om satul.

Acesta este contextul în care Morel visa la o rezervatie istorica unde sa fie interzis vânatul, unde vechile valori spirituale ale umanitatii si toate vechile idei despre drepturile omului ar putea fi conservate pentru frumusetea lor. Vis pentru care lupta pâna la capat.