Doua mici insule aflate în apropiere de coasta statului Maine îsi disputa de generatii întregi teritoriul de pescuit.
Cum „homarii nu cunosc hotare, nici pescarii de homari nu le cunosc“: se cearta pentru fiecare bucatica de mare, se spioneaza, îsi încâlcesc unii altora navoadele, fura capturile importante de homari ale celor mai destoinici.
Asa ca, din când în când, izbucnesc adevarate razboaie ale homarilor. Ruth Thomas, fiica unuia dintre cei mai aprigi pescari, venita acasa dupa ce a terminat liceul pe continent, e hotarâta sa îmbratiseze meseria aspra a tatalui ei.
Inteligenta, ironica si deloc romantica, încearca sa se reintegreze în comunitatea dura a oamenilor de pe insula si asista la luptele nemiloase dintre ei. Dragostea neasteptata pentru Owney Wishnell, aflat în tabara opusa, complica lucrurile, dar aduce totodata o solutie paradoxala neîntelegerilor din trecut si o transforma pe Ruth într-o adevarata eroina.
„Înainte de Manânca, roaga-te, iubeste, eram cunoscuta în cercurile literare... drept o femeie care scria în principal pentru si despre barbati. Lucrasem ani întregi ca ziarista la reviste adresate barbatilor..., folosind paginile lor pentru a explora masculinitatea din toate unghiurile posibile. La fel si în cazul personajelor din primele mele trei carti..., care erau toate personalitati super-macho: cowboy, pescari de homari, vânatori, camionagii, soferi de tir, padurari...
Pe vremea aceea mi se spunea adesea ca scriu ca un barbat“, marturiseste undeva Elizabeth Gilbert. Razboiul homarilor, roman remarcat la aparitie de revista The New York Times, apartine tocmai acelei perioade de explorare a masculinitatii.
Lumea aspra a pescarilor de homari si razboaiele lor înversunate sunt descrise cu forta si talentul unei scriitoare care, nu peste multa vreme, avea sa cucereasca o lume întreaga.
