Ajuns la vârsta de saptesprezece ani, Jack London se simtea barbaut în toata firea. Ce-i drept, era puternic si îndraznet, iar viata de pirat si cea de aparator al legii în Patrula de Pescuit îl calisera îndeajuns încât sa fie îndreptatit sa plece în lumea larga.

Nu-i lipseau decât banii, dar asta era un lucru minor, pentru ca oricum nu avusese niciodata prea multi.

A hotarât sa strabata lumea pe un vas de linie si, desi nu trecuse niciodata de strâmtoarea Golden Gate, s-a angajat ca marinar cu experienta pe Sophie Southerland. Era o corabie cu pânze care urma sa plece spre Coreea, Japonia si Siberia, dupa care sa vâneze balene în Oceanul Îngetat.

Fiind înconjurat numai de marinari încercati, London nu voia sa le ofere camarazilor prilejul sa observe ca nu are experienta pretinsa.

De aceea, nu se plîngea niciodata, indiferent ce sarcina primea, era primul pe punte dimineata si ultimul care se baga în hamac seara, la culcare. În timpul unei furtuni puternice, fiind la timona, a tinut vasul pe ruta indicata de capitan si si-a câstigat respectul tovarasilor de drum.

Jack London si-a petrecut o mare parte din viata navigând, a trait numeroase aventuri pe puntea diferitelor vapoare cu care a calatorit.

Multe din aceste aventuri le-a transformat în istorii ai caror eroi au ceva din sufletul autorului, asa cum este Revolta de pe Elsinore, o poveste de dragoste ce se înfiripa pe un vas la bordul caruia are loc o revolta.