dovezi, marturii, interpretari, cruci cernite, jerbe, flacari vesnice, cimitire, monumente, columne, lacrimi, evocari, regrete, remuscari, amintiri pioase, Revolutia Românilor de la 1989, o poveste încheiata…

20 de ani dupa ce Revolutia Româna a deschis o pagina providentiala unei generatii înlantuite pe o columna a servitutii, merita sa revenim pentru a aduce un omagiu Lepei Barbat, prima victima a represiunii, Cristinei Lungu, de numai doi ani, împuscata în inima între parintii ei, în 17 decembrie, pe Calea Girocului, Rodicai Luca, Leontinei Banciu, lui Mihai Gâtlan, lui Lucian Matis si celorlalti martiri, celor patruzeci si patru de suflete arse la crematoriul Cenusa, ca si tuturor celor ce au pierit atunci pentru libertatea noastra.

Iar în rest, cu toate ale ei, fapte, dovezi, marturii, interpretari, cruci cernite, jerbe, flacari vesnice, cimitire, monumente, columne, lacrimi, evocari, regrete, remuscari, amintiri pioase, Revolutia Românilor de la 1989, o poveste încheiata…

Uitati-va la cimitirele lui Decembrie ‘89. Pentru ca, iertati-ma ca va reamintesc, în România a avut loc o crima colectiva. Stiu, sunteti dezamagiti ca totusi au fost doar 1000 de oameni ucisi. De la saizeci de mii în sus ati fi fost si dumneavoastra indignati. Dar o mie ? N-aveti timp de fleacuri

Încep sa ma întreb cine a murit în Decembrie ‘89 ? Ei sau noi ?