Sarbatorile imparatesti: Istoricitatea, semnificatia si importanta lor liturgica, religioasa si etnografica.

Sarbatoarea este simtita si perceputa ca o realitate teandrica.

Credinciosul traieste sarbatoarea ca pe un fenomen surpranatural, revelator si profund transformator, mai precis, ca pe o întâlnire reala si personala cu Dumnezeu care porneste în cautarea sa, îl cerceteaza, îl apara, îl miluieste, îl patrunde si îl sfinteste cu lumina si puterea energiei necreate si curatitoare a harului Sau mântuitor.

Cu fiecare sarbatoare, Dumnezeu este mereu prezent printre oameni.

Sentimentul care domina si însufleteste sarbatoarea crestina este acela al comuniunii dintre cer si pamânt, dintre creatura si Ziditor.