Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Prima traducere a Septuagintei in limba romana s-a facut la 1688 („Biblia de la Bucuresti”). Traducerea de fata – care va insuma sase volume – urmeaza cu strictete editia critica stabilita de A. Rahlfs si este insotita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile si o parte din note sint preluate din editia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).
„Fiecare epoca isi are pina la urma Biblia ei. Septuaginta a mai fost tradusa pe la 1600 si ceva (Biblia de la Bucuresti), dar e normal ca in fiecare generatie sa se retraduca, pornind de la original. Pe urma, din punct de vedere stiintific, e normal sa avem si o traducere a textului ebraic, dar si o traducere a Septuagintei - asa cum este, cu toate aporiile pe care le are ea uneori. Contactul cu Biblia reiese, pina la urma, din reflectarea celor doua versiuni, din jocul de oglinzi al acestora.”
Francesca Baltaceanu

„Traducerea Bibliei facuta de un grup de laici este cu atit mai graitoare cu cit, de-a lungul istoriei, pe teren dogmatic, Biserica nu s-a identificat niciodata cu ierarhia, cu clerul, ci cu «poporul crestin». Autoritatea bisericeasca este mai intii parte a «poporului crestin». Traducerea Septantei nu poate insemna pentru limba romana ceea ce a insemnat traducerea lui Luther pentru limba germana. In schimb, ea poate fi o piatra de capatii pentru actiunea mirenilor in Biserica si a reinnoirii spiritului laic crestin.
Sebastian Maxim