Si am spus da. O poveste de iubire, continuarea bestsellerului Manânca, roaga-te, iubeste

Manânca, roaga-te, iubeste... si mai departe?
Elizabeth Gilbert s-a casatorit cu iubitul ei brazilian, întâlnit în Bali.

De fapt, Liz si Felipe, traumatizati amândoi de divorturile prin care trecusera, îsi jurasera sa nu se casatoreasca niciodata. Au fost obligati s-o faca - au fost aproape condamnati la casnicie de autoritatile americane de frontiera - doar pentru a putea ramâne împreuna pe teritoriul Statelor Unite.

La ceremonia de nunta în cerc restrâns care s-a petrecut într-un orasel linistit din New Jersey, Liz a spus da. A spus-o din toata inima.

Dar pentru asta a trebuit sa-si învinga, încetul cu încetul, enorma reticenta fata de casatorie. Si a facut-o în stilul ei: timp de aproape un an, calatorind cu Felipe prin Asia de sud-est, s-a documentat asupra casatoriei.

A încercat prin orice mijloace - lecturi, discutii cu tot felul de oameni, apel la experienta familiei proprii - sa se împace cu batrâna institutie înainte de a-i trece înca o data pragul.

Iar pe drum a descoperit o seama de fapte interesante despre casnicie, pe care le împartaseste cititorilor cu hazul, inteligenta si compasiunea ei caracteristice.

Dincolo de aceste „insertii socio-istorice", cum le numeste autoarea, noul memoir al lui Elizabeth Gilbert este o celebrare a iubirii, cu toate consecintele si complexitatea pe care dragostea adevarata, în lumea adevarata, le atrage dupa sine întotdeauna.

Autoarea a formulat cu simplitate, într-un interviu, concluzia noului ei volum: „Casatoria e o stranie combinatie de vis si realitate, iar noi, cuplurile, ne petrecem viata încercând sa negociem granita dintre cele doua.

Am sa spun asta, pentru ca este, cred, cea mai importanta informatie din toata cartea: casatoria nu e un joc pentru oameni tineri.“