Între anii 1598-1601, Shakespeare a fost pasionat sonete si a scris 154. Remarcabile sunt sonetul 116, în care autorul exprima ideea unei iubiri pure si statornice si sonetul 130, care ilustreaza însa luciditatea, realismul.
În „Introducere în shakespeareologie”, Dan A. Lazarescu spunea ca „...sonetele au un singur subiect cu adevarat maret: timpul”. Acelasi autor atrage atentia asupra rolului autobiografic pe care-l au sonetele.
Poeme sunt doar cinci sub semnatura lui Shakespeare. El a preferat sa scrie piese de teatru. Se pare ca desi nu scria cu drag poeme o facea pentru a se impune în mediul aristocratic al vremii.
În poemele sale se simte influenta lui Ovidiu si a poetilor italieni contemporani.
