In cel de-al treilea volum al epopeii lui Wolfe, Severian, tortionarul exilat din Nessus pentru ,,pacatul” îndurarii, ajunge, în cele din urma, în locul exilului sau – Thrax, Orasul Odailor fara Ferestre, unde pare gata sa-si înceapa noua viata activa, desi oarecum sinistra, de lictor.

Însa Dorcas, cea care îl însotise în periplul lui, hotaraste sa îl paraseasca acum si sa se întoarca în locul în care începuse calatoria lor împreuna, Lacul Pasarilor – apa în care sunt scufundati mortii –, pentru a-si cauta obârsia.

Iar Severian îsi tradeaza din nou mai-marele si face scapata o femeie condamnata la moarte. Ca urmare, el însusi se vede obligat sa devina iarasi un fugar si sa o porneasca spre muntii din nord, pe urmele Pelerinelor si catre razboiul cu ascienii.

Ceea ce urmeaza e o poveste plina de aventuri – o noua întâlnire cu Agia si o confruntare cu un alzabo, pentru ca apoi eroul sa îsi continue drumul alaturi de un orfan care poarta acelasi nume cu el; urmeaza vrajitori ai junglei, un oras pustiu, moartea baiatului Severian si aparitia unui monstru cu doua capete, un vechi dusman al Conciliatorului.

În final, ramas din nou singur, Severian îsi revede, în mod surprinzator, niste cunostinte mai vechi si ajuta oamenii de pe insulele plutitoare în lupta lor pentru libertate.

La fel ca în volumele anterioare, si din paginile acestuia razbat acelasi sentiment al vechimii lumii, al vastitatii istoriei, întelegerea nu doar a ceea ce se întâmpla, ci si a ceea ce s-a petrecut demult, emotia omului care încearca sa se confrunte cu trecutul sau încarcat.

Exista un echilibru extraordinar între momentele de actiune fulgeratoare si cele de introspectie profunda si speculatie metafizica, iar science-fiction-ul si fantezia se împletesc pentru a crea o poveste fascinanta, unica si profund originala, o epopee în care eroul ei urmeaza un destin puternic si de nepatruns.