Spovedanie este o "fenomenologie a spiritului".

Ea relateaza succesivele caderi ale autorului si tentativele sale de renastere. Ea urma sa introduca disocierea sistematica a adevarului, de dogmatica bisericeasca. Tolstoi isi dezvaluie cu sinceritate criza si cautarile de pana catre sfarsitul anilor saptezeci.

Prin violenta sa confruntare de sine, el marcheaza cezura dintre tot ce intreprinsese pana atunci, parelnic si fals, potrivit parerii sale – si presupus mantuitorul liman la care ajungea acum, pentru tot restul vietii. E povestea pierdutei si recastigatei sale credinte.