Cartea de fata incepe astfel: revenit in patrie dupa un ocol al lumii, scriitorul Vasile Andru este indemnat de reporterul si prozatorul Dumitru Bradatan sa dezvaluie lumea vazuta, dar si pe cea nevazuta, atat cat este ingaduit.

Autorul ia pulsul mileniului III si al veacului care isi arata coltii, si al generatiei palide si scindate. Dumi Brad, care este nu doar reporterul, ci mai ales ucenicul ascultator, zice: Am ars o mie si una de impuritati la scoala de sapientia a lui Vasile.

Reporterul este un challenger, el a provocat ase din cele optsprezece dialoguri. La acestea, in sumar, Andru adauga si cinci eseuri, marturii si reflectii despre arta de a trai si a nu imbatrani, despre arta de a intrebuinta bine planeta. Insotit de surasul care are ceva metafizic, continand si ras, si plans.

Toate avand incidenta cu o biografie devenita destin.

Scrierile lui Vasile Andru sunt constient impregnate de cautarea spirituala caci în cazul sau practicantul si îndrumatorul într-ale practicii isihaste este cel putin la fel de cunoscut ca scriitorul. Dar nu s-a limitat la atât, a fost curios sa afle axele de coordonate al multor alte cai de (auto)cunoastere, chiar daca, marturiseste, pentru el isihasmul ramâne centrul de forta fundamental. Adevarat globetrotter, V. Andru si-a propus sa întâlneasca înteleptii acestei lumi - din India si Muntele Athos pâna în Japonia si Carpati.
(Marius Vasileanu)