Este incredibil cum lumea contemporana noua este plina înca de rituri, abundând într-o ritualitate fertila în mituri si în simboluri pe care rationalitatea declarata a modernitatii reuseste cu greu sa le ascunda, sa le înlature.

În acelasi timp, a evoca riturile si a-ti pune întrebari asupra sensului lor genereaza suspiciuni astazi, chiar daca pare caraghios. Întrucât Occidentul întretine un raport paradoxal cu acestea: pretutindeni prezente, riturile nu sunt totusi întotdeauna asumate ca atare.

Lucrarea de fata va plasa aceasta relatie contrariata înlauntrul scopului urmarit: ne propunem sa readucem în discutie aici originile ritualitatii occidentale, sâ-i restituim acesteia puterea sa sociala, redându-i de asemenea, ecoul asurzitor al acestei „gramatici simbolice” pe care o constituie ritualul si ale carei rezonante politice, institutionale si, în sens larg, sociale si antropologice sunt incomensurabil

Marile rituri comunitare – rituri politice, monarhice si republicane, “liturghii profane” create de sport si de cinema, ceremoniale judiciare… - reprezinta in mod traditional obiecte de studiu ale antropologiei. Stiintele informarii si ale comunicarii (SIC) isi centreaza atentia asupra celuilalt versant al ritualitatii, cel al “riturilor de interactiune” (E. Goffman) integrate din punct de vedere social si cultural. Ambitia teoretica a acestei lucrari a fost aceea de a oferi o deschidere a spectrului ritualic, prin reconsiderarea marilor rituri comunitare prin prisma “comunicationala”.

Pentru cercetarea acesteia, am aplicat aici un aparat conceptual care mobilizeaza, de exemplu, notiunile de mediere simbolica, creuzet de interactiuni, prezentare si comunicare a sinelui, de “comunicare sociala”… In acelasi timp, am acordat o mare atentie dispozitivului, cadrului, contextului si performantei, toate acestea fiind considerate in acceptiunea lor ritualica.

Lucrarea a constat, in special, in a aprofunda anumite notiuni ale Scolii de la Palo Alto si specifice curentului interactionist, pentru a le face sa-si extinda dimensiunea lor interpersonala la un nivel comunitar. In cadrul acestor pagini sunt propuse mai multe concepte originale, care au tendinta sa identifice functia atribuita privirii si fascinatiei, aparentei si magnificentei si, pana la urma, constrangerii, ca instanta de control social, toate in cadrul proceselor ritualice.

Obiectivul teoretic a fost, asadar, acela de a alatura antropologia stiintelor comunicarii, in scopul de a imbogati prin avantajul viziunilor incrucisate si complementare asupra obiectelor care le sunt comune. La o scara mai larga, propunem aici o reflectie asupra formelor, sensului si functiei riturilor in societatile comtemporane.