Jurnalul unei cure de dezintoxicare.
Françoise Sagan a fost copilul teribil al scenei culturale franceze din anii '50-'60. Celebritatea ei, datorata în buna parte unei vieti mai mult decât flamboaiante, putea rivaliza cu cea a starurilor de cinema si a cântaretilor vremii.
Presa a scris ca moartea ei „a lasat Franta devastata", desi si-a trait ultimii ani în mizerie si uitare. Tradusa peste tot în lume, a fost singura scriitoare care nu a fost interzisa în Rusia în timpul Razboiului Rece.
"Mademoiselle Chanel a literaturii”, cum a fost supranumita – sau „sarmantul monstrulet” -, si-a scris singura necrologul într-un dictionar al autorilor: „si-a facut aparitia în 1954 cu un roman subtirel, Bonjour tristesse, care a provocat un scandal mondial. Dupa o viata si o opera încântatoare, dar de mântuiala, disparitia ei n-a fost un scandal decât pentru ea însasi.“
Françoise Sagan nu putea trai fara adrenalina. A cautat senzatiile tari si excesul si a avut parte de ele din plin. Simbol al libertatii sexuale, Françoise Sagan i-a sedus pe cei mai frumosi barbati ai vremii si pe cele mai în voga femei.
Mare jucatoare de ruleta, a pierdut si a câstigat averi, pâna într-acolo încât i s-a interzis accesul în cazinourile din Franta. A consumat amfetamine, anxiolitice, cocaina, morfina, pâna a ajuns la crize de delirium tremens si la azil. Implicata într-un mare scandal, e condamnata la un an de închisoare pentru frauda fiscala. A condus de la noua ani masina tatalui si a fost obsedata de viteza toata viata, câstigându-si o reputatie de James Dean feminin.
În 1957, are un accident foarte grav la volanul unui Aston Martin si sufera o fractura a craniului, bazinului si toracelui. Intra în coma, dar supravietuieste. Durerile sunt însa atât de atroce, încât i se administreaza zilnic, trei luni, un înlocuitor al morfinei numit „875“ (Palfium).
Toxic este jurnalul acestei cure de dezintoxicare, scris cât timp a fost internata într-o clinica specializata. Un text rascolitor ilustrat magnific de Bernard Buffet.
Dupa o îndelungata absenta de pe piata cartii, datorata unor datorii uriase catre fiscul francez, textele lui Sagan îsi reiau circuitul editorial prin lume, editia în limba româna a volumului Toxic marcând la rândul ei ruperea acestei taceri.
Recomandare:
“Nu exista cititor de revista culturala care sa nu fi auzit de Françoise Sagan. Astazi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile. Un comentator constata, cu amara ironie, ca, în clipa de fata, exista pe piata mai multe carti despre Sagan, decât carti scrise de ea...
Ar fi punctul de relansare pentru aceasta artista care, precum Oscar Wilde, si-a pus geniul în viata si doar talentul în scris. O artista care a fost si a ramas, pâna în ultima clipa, o femeie vie si fericita.”
(Mircea Mihaies)
