Trezirea Leviatanului: Un roman space opera recomandat de George R.R. Martin si Charles Stross si aflat in Top 10 Amazon Best Books of the Year 2011
Bun Sosit in viitor ! Omenirea a colonizat sistemul solar – Marte, Luna, centura de asteroizi si mai departe – , totusi stelele sunt înca intangibile.
Jim Holden este secundul unei nave extractoare de gheata care face curse între inelele lui Saturn si statiile miniere din Centura. Când împreuna cu echipajul sau întâlneste nava Scopuli aflata în deriva, Holden se pomeneste în posesia unui secret pe care nu si-l dorise niciodata.
Un secret pentru care cineva este gata sa ucida… si care începe sa ucida la o scara inimaginabila. Razboiul este pe punctul de a izbucni în sistemul solar, daca el nu va putea afla cine si de ce a abandonat nava.
Detectivul Miller cauta o fata. O fata disparuta într-un sistem solar cu miliarde de locuitori, dar ai carei parinti au bani, iar banii fac legea. Când pista îl duce la Scopuli si la Holden, simpatizantul rebelilor, Miller întelege ca fata aceea poate fi cheia întregului mister.
Holden si Miller trebuie sa pastreze un echilibru delicat între guvernul terran, revolutionarii de pe Planetele Exterioare si corporatiile secretoase… iar sansele nu sunt de partea lor.
Dar în Centura regulile sunt diferite si o nava micuta poate schimba soarta universului.
Recomandari: Trezirea Leviatanului, J. A. Corey
"Trecuse prea mult timp de când nu mai aparuse un roman space opera atât de impresionant."
(George R. R. Martin)
"Un excelent debut space opera în traditia mareata a lui Peter F. Hamilton.“
(Charles Stross)
Fragment: Trezirea Leviatanului, J. A. Corey
Avu nevoie de doua ore de lucru cu un aparat de sudura si o ranga din atelierul mecano-electric, pentru a trece prin trapa.
Deoarece hidraulicele fusesera distruse, trebui s-o deschida manual. O pala de aer cald si umed rabufni dinauntru, purtând un iz de spital lipsit de antiseptic. O miasma metalica, gretoasa. Camera de tortura, asadar. Înauntru aveau sa fie prietenii ei, batuti sau ciopârtiti. Julie cântari în palma clestele si se pregati sa crape cel putin o teasta înainte de a fi ucisa. Pluti în jos.
Sala masinilor era uriasa, cu plafonul boltit aidoma unei catedrale. Reactorul de fuziune domina spatiul central. Ceva era însa în neregula cu el. Fata se asteptase sa vada afisaje, protectii si monitoare, dar peste miezul reactorului parea sa curga o substanta precum noroiul. Julie pluti încetisor într-acolo, fara sa-si desprinda mâna de pe scara. Mirosul straniu deveni atotpatrunzator.
Noroiul aglomerat din jurul reactorului avea o structura care nu semana cu nimic din ce vazuse vreodata. Era strabatut de tuburi ca niste vene sau trahei, iar parti din el pulsau. Asadar nu era noroi.
Carne…
O proeminenta din materia aceea se misca spre fata. Prin comparatie cu restul, nu parea mai mare decât degetul mic de la picior. Era capul capitanului Darren.
— Ajutor, rosti el.
