Premiul Academiei Române pentru romanul "Niste tarani".

Dinu Sararu este un voluptuos al povestirii. Inzestrat cu simtul observatiei, talentul sau este de a reinvia oameni si scene de viata sateasca, creand adevarate tablouri de gen. Rareori a descifrat cineva atat de subtil codul expresiei taranesti, cand omul de la tara iti spune ceva, semnificand contrariul, ca in capitolul vizitei lui Craina la Naita Lucean, de exemplu. Taranul spune «Poftiti, poftiti!» si-ti inchide usa in nas. El are o indelungata experienta a raporturilor cu notabilitatile si stie ca trebuie sa recurga la trucuri de mare suculenta.
Autorul nostru se opreste cu incantare asupra lor, facand uneori largi paranteze. El jongleaza cu timpii povestirii, ca un rafinat cunoscand intreaga partitura a artei sale, elaborata chiar in mediul taranesc la care se aplica. De altfel, singura limita majora in talentul autorului, atata cat putem vedea in aceasta prima carte, consta in exacerbarea povestirii in dauna constructiei. Oricum, prin Niste tarani avem in Dinu Sararu un prozator de zile mari.
(Aurel Dragos Munteanu)

Este un eveniment nu numai literar. Cartea aceasta este o carte de constiinta. O carte a unor mari si tulburatoare adevaruri. O carte rara. In orice caz, o asemenea carte n-a mai aparut in ultimii ani. Niste tarani este romanul care nu anunta, ci consacra un prozator.
(Adrian Paunescu)

Un eveniment, asadar, literar si social. Un eveniment al constiintei.““Deosebirea, caci exista una esentiala, dintre "Morometii" si "Niste tarani" consta in modalitatea privirii: uimita, chiar fermecata de miracolul gindirii taranesti, la Preda, in primul volum, apoi ingrijorata si nelinistita in cel de-al doilea, nemiloasa si chiar parind biciuitoare la Dinu Sararu, unde "spectacolul" isi dezvaluie nu atit gratuitatea, cit neputinta de a mai reprezenta cu adevarat o alternativa existentiala... [...] "Niste tarani" incheie, in fond, literatura despre satul traditional.
(Mircea Iorgulescu)

Am citit romanul dumitale Niste tarani. Marturisesc ca nu am citit de mult o carte de proza care sa-mi rascoleasca intr-atat sufletul. O carte mare, care se inscrie, cred, printre cele mai frumoase proze romanesti.
(Grigore Vieru)

Romanul lui Dinu Sararu, "Niste tarani", mi se pare a fi "Livada de visini" a satului romanesc. (Catalina Buzoianu)

"Niste tarani", de la ostentatia titlului si pana la finalul cartii, mi se pare fresca cea mai indrazneata si dramatica a anilor nostri despre mediul rural. Prin tragica, mareata si ironica epopee a lui Dinu Sararu, este restituit adevarul in toata cruditatea lui, se face, cu alte cuvinte, dreptate unui individ ce nu poate disparea din literatura.
(Eugen Barbu)