Vertigo este editia in limba romana a unui "jurnal ilustrat" de calatorie prin istoria artei, a literaturii si muzicii in cautarea infinitului si eternitatii.

Vertigo este un eseu-compediu de istorie a esteticii, ce traseaza evolutia si poetica „jurnalului“, de la ritualurile funerare ale antichitatii la instrumentarea ei cotidiana.

Antologia reunita în acest volum dovedeste bogatia infinita a enumerarilor din istoria seculara a literaturii, de la Hesiod la Joyce, de la Iezechiel la Gadda.

Adesea, sunt întocmite doar de dragul însiruirii, al muzicalitatii sau chiar dintr-o placere ametitoare de a reuni elemente lipsite de o legatura specifica, asa cum se întampla în cazul enumerarilor haotice.

Dar aceasta lucrare nu are doar meritul de a dezvalui o forma literara, rar studiata; evidentiaza, de asemenea, capacitatea artelor figurative de a sugera enumerari nesfarsite, chiar si atunci cand reprezentarea pare strict limitata de rama tabloului. Astfel, cititorul va regasi în aceste pagini o însiruire de imagini care îl vor determina sa simta valtoarea infinitului.

Fragment: Vertigo, Umberto Eco

În Iliada, întalnim doua modalitati de reprezentare. Prima este exemplificata prin descrierea scutului lui Ahile de catre Homer: este o forma desavarsita si completa în care Vulcanus povesteste ceea ce se cunostea despre un oras, zona agricola din jur, razboaiele si riturile închinate pacii, specifice acestuia.

Cealalta apare odata cu neputinta poetului de a face cunoscute numarul si identitatea tuturor razboinicilor ahei: desi cere ajutorul muzelor, trebuie sa se limiteze la asa-zisul, de altfel nesfarsitul, catalog al navelor, care se termina, într-o forma ideala, cu etcaetera.

Cea de-a doua modalitate a reprezentarii este enumerarea sau însiruirea. Exista enumerari limitate, care au scopuri practice, precum catalogul tuturor cartilor dintr-o biblioteca; dar exista si cele care vor sa sugereze marimi nenumarate si care ne angreneaza în valtoarea infinitului.