Viata ca o prada nu este propriu-zis o carte de memorii, nu este nici un roman de formatie, cum l-au socotit unii comentatori.
Un numar de pagini reconstituie debutul literar al autorului: amintiri, portrete de scriitori cunoscuti, evocarea atmosferei cultural-politice de la începutul deceniului al cincilea, experiente de lectura etc.
Altele (nu putine) intra în sfera literaturii de fictiune: mici naratiuni ce pot fi citite independent, eu (naratorul) parând a fi un personaj ca oricare altul.
Simbolul latent, codul secret al operei trebuie sa-l descoperim noi, la lectura.
El ne deschide (dar numai pe jumatate) o fereastra spre începuturile misterioase ale creatiei.
Vorbind despre ele, Marin Preda este asaltat din toate partile de imaginatia sa epica. Dintr-o confesiune despre originile creatiei, cartea este pe punctul de a deveni un tulburator roman despre nelinistea care preceda scrierea unui mare roman.
EUGEN SIMION
