Rescrisa la cincisprezece ani de la prima versiune, Zile linistite la Clichy dezvaluie o latura noua a lui Miller, in care verva din Tropicul Capricornului lasa loc boemei din perioada tineretii la Paris.
Zile linistite la Clichy si Mara-Marignan sint doua povesti nostalgice, despre un timp in care lumea era mai simpla si se invirtea cu lentoare, iar Henry Miller era abia un tinar scriitor obscur, fara un ban, cutreierind strazile Parisului.
Micile cafenele, unde se poarta conversatii colorate, escapadele la bordelurile de la periferiile Parisului, unde frumusetea si grotescul isi disputa impresionant terenul, compun o lume spectaculoasa, deseori devastata spiritual de neajunsuri si nesiguranta, insa cu atit mai vie si flaminda de valori umane, de tandrete si sinceritate, de sens si fantezie.
Pentru ochiul unui scriitor american, populatia si luminile Parisului la inceputul secolului XX, stralucitoare si viciate in acelasi timp, reprezinta material de lucru – Henry Miller descrie o perioada care ii va modela intreaga viata si opera.
Recomandare: Zile linistite la Clichy
„Henry Miller este de neegalat. Nu stiu pe nimeni care sa fi scris vreodata ca el si nu cred ca va mai exista vreodata cineva.
Ca sa-i poti cuprinde intensitatea, trebuie sa stapinesti limba lui Shakespeare si a lui Marlowe. Avem, in sfirsit, un scriitor complet, un atlet al scriiturii, un avatar al energiei literare.” (Norman Mailer)
„Literatura americana de azi incepe si se sfirseste cu sensul pe care i l-a dat Miller.” (Lawrence Durrell)
„Ramine de vazut daca Henry Miller este sau nu ultimul mare artist american cu care ne putem mindri; nu am insa nici o indoiala ca el este unul dintre ultimii giganti ai literaturii minunatilor ani 1890-1940.” (Maxwell Geismar)
„Nu am bani, nici de la cine sa-i iau, ce sa mai vorbim de sperante... Sunt cel mai fericit om din lume.” (Henry Miller)
